Rinotraheita la pisici

Rinotraheita este o boală virală infecțioasă care afectează organele de vedere și respirația la pisici. Virusul rinotraheitei sau virusul herpesului este un virus relativ instabil care trăiește în afara corpului pisicii timp de 12-18 ore. Sursa agentului cauzator al rinotraheitei sunt animalele bolnave sau cele care au fost deja bolnave. Acesta din urmă poate purta virusul în 8-9 luni. În tractul respirator al pisicii, agentul cauzal al bolii poate persista timp de până la 50 de zile.

Virusul se poate secreta cu urină, fecale, secreții din ochi, nas sau organe genitale. În natură, infecția apare cel mai adesea prin aerul infectat. La domiciliu, acest lucru se poate întâmpla din cauza utilizării hranei contaminate, a articolelor de îngrijire sau a unei persoane care a intrat în contact cu un animal bolnav pe stradă. Boala se dezvoltă mai repede la animalele slăbite, cu supercooling sau cu supraîncălzire, cu hrănire inadecvată și îngrijire slabă.

Simptomele rinotraheitei la pisici

Rinotraheita infecțioasă la pisici este, de obicei, acută. Debutul bolii este caracterizat de lipsa poftei de mâncare, un nas uscat, o temperatura care se acumuleaza rapid atunci cand exista nastere si ochi. O pisică bolnavă are tuse și răgușeală. Membranele mucoase ale gurii, faringelui, laringelui și nasului devin umflate și roșii. Animalul bolnav respire cu gura deschisa, are scurta respiratie. Este dificil pentru o pisică să bea și să mănânce chiar.

Dacă rinotraheita virală la pisici trece într-o etapă cronică, poate apare constipație. Rinotraheita poate fi complicată de pneumonie, bronșită, ulcere pe piele, tremurături ale membrelor. Sarcina pisicilor poate duce la avort sau la nașterea unor pisoi moarte.

Diagnosticul trebuie făcut de către un medic veterinar pe baza unui examen vizual, precum și a testelor de laborator. Alte afecțiuni cum ar fi calciviroza și rheovirusul pisicilor ar trebui să fie excluse.

Mai degrabă decât să tratăm o rinotraheită la pisici?

Conține animalul de rinotraheită bolnav într-o încăpere curată, caldă, dar bine ventilată, fără curenți. Ca tratament, medicul prescrie preparatele de sulfanilamidă, precum și un antibiotic cu spectru larg, pentru a evita cursul cronologic al bolii. Pentru a crește imunitatea unei pisici bolnave, se utilizează imunomodulatori. Pentru a evita alergiile la administrarea de antibiotice, prescrieți antihistaminice. În plus, trebuie să se aloce aportul de vitaminele A, B și C. În timpul tratamentului rinotraheitei la o pisică, trebuie urmată o dietă. Toate alimentele trebuie să fie lichide și piure: terci de ovăz pe carne și bulion de pește, ouă crude, lapte, carne de vită fiartă, pește și carne tocată de pui. Dacă vă hrăniți pisica cu alimente gata preparate, atunci alegeți conservele de mare calorie în acest moment. În plus, toate produsele alimentare ar trebui să fie puternic mirositoare pentru a induce o pisică să mănânce, deoarece din cauza bolii pisicii poate pierde parțial simțul mirosului.

Consecința rinotraheitei la pisici este purtătorul virusului herpes, care se caracterizează prin perioade ascunse și perioade în care animalul secretă virusul, cel mai adesea după stres. Mai mult de 80% din pisicile care au recuperat din rinotraheita rămân purtători de virusuri. În timpul alăptării, pisica suferă de stres și începe să izoleze virusul herpesului asimptomatic, infectând pisoii, care la rândul lor devin purtători ascunși. Prin urmare, există întotdeauna posibilitatea ca pisica, în aparență și sănătoasă, să poarte în corpul ei un virus de rinotraheită.

Prevenirea rinotraheitei la pisici

Cel mai important în prevenirea rinotraheitei este vaccinarea pisicilor. Dacă pisica este încă bolnavă, trebuie să o izolați de alte animale, să dezinfectați camera în care a fost ținută și toate accesoriile de pisică cu o soluție de cloramină.