Conceptul de personalitate în psihologie

Vorbind despre conceptul de personalitate în psihologie, vă puteți referi la definiția cea mai comună. Potrivit lui, persoana este o persoană cu o anumită marjă de calități psihologice care îl diferențiază de ceilalți și determină acțiunile sale care au sens pentru societate.

Activitatea de personalitate în psihologie

Orice organism viu care nu are activitate nu poate exista și nu se poate dezvolta. Studiind natura, mecanismele de origine, formarea și manifestarea activității umane, este posibil să găsim mijloace și căi mai eficiente care să îmbunătățească bunăstarea fiecărui individ și a întregii societăți. Activitatea este studiată la nivel psihofiziologic, fiziologic, mental și social.

Deplasați-vă în direcția aleasă a individului pentru a-și face propriile nevoi. Manifestarea activității personale se desfășoară numai în procesul de satisfacere a nevoilor sale, formarea cărora are loc în timpul educației individului, introducerea sa în cultura societății. Nevoile personale în psihologie pot fi materiale, spirituale și sociale. Primul include nevoia de somn, alimente, relații intime. Acestea din urmă sunt exprimate în cunoașterea sensului vieții, a stimei de sine, a realizării de sine. Și nevoile sociale sunt exprimate în dorința de a conduce, de a domina, de a fi recunoscut de alții, de a iubi și de a fi iubit, respectat și respectat.

Auto-evaluarea personalității în psihologie

Stima de sine incepe sa se formeze din momentul in care persoana intra in contact cu societatea. Este ea care reglementează modelul comportamental al unei persoane, satisface nevoile personale, caută locul în viață. Stima de sine personală este împărțită în mod adecvat și inadecvat. Aici depinde mult de natura persoanei, de vârsta, de aprobarea și respectul față de cei din jurul său.

Activitatea umană constă în doi factori: reglementare și stimulare, adică nevoi și motive. Sfera motivațională a personalității în psihologie este în strânsă interacțiune cu sistemul nevoilor. Dacă nevoia este în nevoie, motivul apare ca un împingător, care încurajează persoana să se miște în direcția aleasă. Motivele pot avea o colorare emoțională diferită - pozitivă și negativă. Puteți seta un obiectiv, urmând diferite motive, dar de multe ori motivul în sine este transferat la obiectiv.