Pareza și paralizia laringelui sunt condiții patologice similare ale corpului care se pot dezvolta sub influența acelorași factori, dar au încă diferențe semnificative. Astfel, cu paralizie, există o defalcare completă a funcției motor laringian, absența mișcărilor arbitrare, iar cu pareză, o scădere parțială a forței mișcărilor arbitrare ale mușchilor laringieni.
Simptomele parezei laringiene
La o pareză a laringelui, se prezintă astfel de semne:
- răgușeală, răgușeală sau pierderea vocii;
- tuse;
- dificultăți de respirație;
- dificultăți de respirație;
- frecventă sufocare în timp ce mănâncă sau bea;
- durere la nivelul gâtului;
- senzația unui corp strălucitor, străin în gât;
- paloare a pielii.
Cauzele parezei laringiene
Paralizia și pareza laringelui sunt legate fie de o încălcare a inervației (efectuarea impulsurilor nervoase din creier), fie cu o funcționare defectuoasă a mușchilor. Cel mai adesea, motivele sunt:
- inflamația laringelui sau traheei cu laringită prelungită, laringotraheită;
- accent intens asupra corzilor vocale;
- afectarea structurilor cerebrale care transmit impulsuri nervoase la țesuturile laringelui (datorită proceselor inflamatorii din creier, prezenței tumorilor, sclerozei multiple etc.);
- afectarea toxică a trunchiurilor nervoase din cauza infecțiilor, otrăvirea cu substanțe chimice;
- tulburări ale circulației sanguine în patologiile vasculare;
- compresia trunchiului nervos cu tumori care se dezvoltă în gât, esofag și torace.
În plus, pareza laringelui se poate dezvolta după intervenția chirurgicală pe gât, pe piept, în creier, atunci când există leziuni ale structurilor nervoase, precum și din cauza diferitelor leziuni.
Tratamentul parezei laringiene
Tratamentul acestei patologii se efectuează în conformitate cu cauzele identificate de imobilitate laringiană, a căror eliminare ar trebui abordată în primul rând. Pot fi atribuite următoarele activități:
- luând medicamente care îmbunătățesc conductivitatea impulsului nervos și a microcirculației;
- respectarea duratei de dormit;
- proceduri fizioterapeutice;
- gimnastică respiratorie ;
- clase fonopedice.
În cazurile severe, de exemplu cu pareza bilaterală postoperatorie a laringelui, poate fi necesară intervenția chirurgicală și tratamentul trebuie efectuat cât mai curând posibil pentru a preveni atrofia țesutului muscular.
Tratamentul laringelui laringelui poate fi completat cu remedii folclorice, cele mai sigure și eficiente dintre acestea fiind ierburi medicinale cu proprietăți antiinflamatorii (musetel, cimbru, ace de pin).