Reabilitarea după fractura gleznei

În majoritatea cazurilor, o fractură a gleznei apare ca urmare a unei căderi, manifestată prin puf, hemoragie, durere și mișcări limitate în gleznă. În funcție de complexitatea rănirii, tencuiala turnată pe membrul rănit se aplică timp de 4 până la 12 săptămâni. Pentru a se asigura că după fuziunea țesutului osos articulația și-a restabilit complet funcțiile și nu s-au dezvoltat complicații, este important să se efectueze un curs de reabilitare după o fractură a gleznei, termenii cărora pot fi calculați în 1-3 luni. În caz contrar, în cazul în care recomandările perioadei de recuperare nu sunt îndeplinite, șchiopătarea poate rămâne pe o durată de viață.

Reabilitarea după fractura gleznei cu deplasare și fără deplasare

Abordările moderne de reabilitare oferă cel mai scurt început posibil (aproape imediat după rănire) și se termină după recuperarea completă. De regulă, după o săptămână cu fracturi fără deplasare, atunci când edemul dispare și durerea dispare, se recomandă începerea primei perioade de reabilitare, care constă în realizarea unor exerciții fizice gimnastice.

Cultura fizică are drept scop restabilirea circulației sanguine a piciorului rănit și creșterea tonusului muscular, efectuat în poziție predispusă sub supravegherea unui medic. Practic, exercițiile terapeutice implică articulațiile genunchiului și șoldului. În cazul în care fractura este deplasată, gimnastica este numită puțin mai târziu, după efectuarea măsurilor de diagnostic care confirmă fuziunea corectă a osului (raze X).

În același timp, pacienții sunt sfătuiți să-și înceapă propria ședere în pat, să se miște de cârje, să-și biciuiască degetele de la picioare.

Reabilitarea după fracturarea gleznei după îndepărtarea gipsului

După eliberarea piciorului din ghips, următoarea etapă de reabilitare începe după fractura gleznei, care continuă acasă. În plus față de exercițiile de gimnastică destinate dezvoltării în comun, pacienții sunt desemnați:

La pacienții ulterior, se recomandă mersul pe jos, joggingul, înotul, ciclismul. Toate măsurile de reabilitare sunt stabilite ținând cont de starea generală a unei persoane, de vârsta acesteia, de prezența patologiilor concomitente. Nutriția rațională corectă, consumul de vitamine și microelemente pentru restaurarea țesutului osos, are o importanță deosebită în reabilitare.