Criza din primul an de viață

În timpul creșterii copilului, mama și tata vor trebui să suporte multe crize, fiecare având propriile caracteristici. De regulă, la sfârșitul primului an de viață, miezul devine extrem de capricios, care adesea cauzează părinți tineri și le provoacă anxietate. Între timp, acest "splash" poate fi explicat fără dificultate în termeni de psihologie practică.

În acest articol, vă vom spune care este originea crizei din primul an de viață și ce semne caracterizează dezvoltarea mentală a copilului în această perioadă.

Cauzele și semnele crizei din primul an de viață al copilului

Orice criză care se întâmplă în viața copilului este asociată exclusiv cu creșterea și urcarea lui într-un nou pas în viața independentă. Criza din primul an de viață nu este o excepție. În cele mai multe cazuri, începutul său coincide cu verticalizarea unui om mic și apariția capacității sale de a face primii pași independenți.

Această abilitate duce la faptul că bebelușul începe să se simtă mai independent decât înainte. Din acest moment nu mai este frică să rămână singur și încearcă să scape de la mama la prima ocazie. De aceea, crusta începe să se lupte și cu toată puterea sa încearcă să împiedice influența adulților asupra persoanei sale.

El devine neobișnuit de încăpățânat, capricios și iritabil, solicită o atenție sporită pentru sine și nu lasă mamei să facă un singur pas. Adesea, copilul refuză să mănânce ceea ce-i plăcea înainte, să efectueze activitățile obișnuite și chiar să se joace cu jucăriile dvs. preferate. Toate acestea, bineînțeles, cauzează neînțelegere printre părinți și adesea îi introduc într-o stupoare.

Ce să faci și cum să supraviețuiești crizei?

Criza din primul an de viață trebuie să fie simplă. În această perioadă, în nici un caz nu ar trebui să strigi copilului, mai ales că acest lucru poate fi atins doar dacă situația este și mai gravă. Cea mai ușoară cale este de a învăța să comutați atenția bebelușului și să o faceți ori de câte ori micul rebel începe să se răzbune.

Între timp, această tactică nu este potrivită dacă nemulțumirea copilului a ajuns prea departe și el a început deja isterie. În această situație, mama sau tata trebuie să-și calmeze copilul prin orice mijloace și în viitor să încerce să nu permită astfel de "stropi".