Competența comunicativă este o competență care caracterizează cât de eficiente sunt abilitățile de comunicare cu alte persoane. De fapt, acesta este un set de cerințe pentru o persoană care este importantă direct pentru procesul de comunicare - aceasta este esența definiției competenței de comunicare.
Competență comunicativă - două tipuri
Acesta este un concept destul de larg, deoarece pentru o comunicare eficientă, o persoană trebuie să corespundă mai multor norme simultan. Competența comunicativă include atât vorbirea competentă, cât și pronunțarea corectă, utilizarea tehnicilor oratorii și capacitatea de a găsi o abordare pentru fiecare persoană. Dacă competența comunicativă este cât de mult îndeplinește o persoană cerințele, atunci competența - aceasta este totalitatea acestor cerințe.
Competența comunicativă implică două tipuri: competență formalizată și neformalizată. Primul este coloana vertebrală a regulilor stricte de comunicare. De regulă, are o organizație proprie în fiecare organizație și este fixată în scris și reprezintă o parte importantă a culturii corporative. O formă informalizată de competență comunicativă nu este o regulă documentată care, deoarece regulile se comportă ca trăsături ale unei anumite culturi sau grupuri de oameni. Este important să înțelegem că competența comunicativă include reguli diferite și că nu există o singură situație pentru toate acestea. În funcție de mediul în care are loc comunicarea, acesta va suferi modificări semnificative.
Componente ale competenței de comunicare
Componentele competenței de comunicare sunt destul de extinse. Atunci când se dezvoltă un anumit sistem de cerințe, acesta include, de obicei, următoarele componente:
- cunoașterea caracteristicilor și a problemelor persoanelor cu care aveți nevoie să comunicați în timpul muncii;
- posedarea unor tactici de comunicare;
- capacitatea de a analiza gesturi, expresii faciale și intonații;
- deținerea cel puțin a elementelor de bază ale oratoriei;
- Deținerea de strategii de comunicare;
- capacitatea de a stinge conflictele de la bun început;
- cunoașterea unui anumit tip de vocabular;
- capacitatea de a înțelege sentimentele și interesele unei alte persoane;
- abilitatea de a organiza și de a negocia;
- capacitatea de a respecta etica și eticheta;
- unele abilități de actorie;
- abilități active de ascultare;
- gramatică scrisă în scris;
- discurs orală avansată;
- încrederea în voce;
- capacitatea de empatie;
- abilitatea de a-și susține punctul de vedere.
Această structură de competență comunicativă este universală și afectează majoritatea părților semnificative care sunt relevante pentru comunicarea productivă.