Ce se datorează atenției persistente a copilului la unghiile tale?
Medicii și psihologii copiilor identifică mai mulți factori care contribuie la apariția unghiilor freatice:
- La început, un copil îi plăcea adesea să suge un deget sau un sfârc. Încercările părinților de al scoate din acest obicei duc adesea la faptul că el începe să-și muște unghiile.
- Dacă în familie vreunul dintre adulți îngenulează mecanic unghiile, există un mare risc ca bebelușul să-l repete după el. La urma urmei, copiii sunt foarte sensibili la exemple de imitare.
- Unul dintre motivele cele mai importante pentru care copiii cocoșă pe unghiile lor este o situație stresantă prelungită. Mișcările frecvente, frecvente ale părinților, educația autoritară, orice traumă psihologică duce adesea la faptul că copilul își pune inconștient degetele în gură.
Cum de a ajuta un copil să scape de un obicei prost?
În prezent, există multe modalități de a înțepa un copil de la plăcuțele de unghii. Foarte adesea, părinții întreabă de ce un copil înghițește unghiile și ce să facă cu dependența dăunătoare. Experții recomandă următoarele:
- Puteți să vă ungeți unghiile cu suc de aloe sau ardei grași, dar cel mai probabil, rezultatul va fi de scurtă durată.
- Încercați să creați o atmosferă calmă, armonioasă în casă, unde copilul nu se află într-o stare anxioasă sau deprimată. Discutați ușor cu copilul, dacă vârsta permite deja, și încercați să-l sunați la o conversație clară despre ceea ce îl deranjează. Nu interzice, ci explicați faptul că unghiile bătut arata foarte urât,
deoarece există o deformare graduală a plăcilor de unghii. - Aflând de ce copilul își înghite unghiile de pe mâini, încercați să urmați și în viitor, astfel încât acestea să fie întotdeauna tăiate în timp.
- Luați activitatea de joacă a copilului, în care își va folosi în mod activ mâinile: să mucegăiească, să deseneze, să colecteze un designer, să cânte la jocurile de bord.
- Uneori sedativele ușoare, care elimină agresiunea excesivă și nervozitatea, ajută.
- Pentru a nu se întreba de ce un copil își zgârie cuie cu zel, să-i plătească cât mai multă atenție posibil: să comunice, să meargă, să se îmbrățișeze.