Ideea absolută

Doctrina ideii absolute a lui Hegel este un pas important în filosofia dialectică. Hegel însuși a fost un reprezentant al fluxului de idealism obiectiv și din acest punct de vedere ar trebui să ne gândim la ideea sa de idee absolută.

Ideea absolută a lui Hegel în filosofie: trei părți ale predării

Vorbind despre învățăturile lui Hegel, nu se poate ajuta la întoarcerea la sistemul său integral de idealism obiectiv, pe care autorul ideii absolute îl împărțea în trei părți fundamentale:

  1. Știința logicii. În această parte, Hegel descrie un anumit spirit al lumii, căruia îi dă o "idee absolută". Acest spirit este primar și este precursorul naturii și al tuturor lucrurilor.
  2. Filozofia naturii. Aceasta este a doua parte a învățăturii, în care Hegel numește natura secundară principiului spiritual. Dacă nu ajungeți prea adânc, atunci natura este privită ca alteritatea ideii absolute.
  3. Filozofia spiritului. În această parte a lucrării sale, Hegel își revizuiește teoria și transformă o idee absolută într-un spirit absolut, recunoscând în cele din urmă primatul imaterialului asupra materialului.

În învățăturile lui Hegel a fost trasată în mod clar natura idealistă și dorința de a ordona toate lucrurile prin introducerea conceptelor primare și secundare.

Ideea absolută

Este important să înțelegem că ideea absolută nu este un concept static, căci esența filozofiei este că ideea absolută a lui Hegel începe și continuă să se dezvolte, să se miște. Nu poate fi trecut cu vederea faptul că acest lucru contravine conceptelor de metafizică (de fapt, în acest caz, toate conceptele sunt considerate separat unele de altele). Abordarea dialectică se bazează pe trei principii mai importante, care, conform lui Hegel, oferă dezvoltarea unei idei absolute:

Aceste principii au aruncat o lumină asupra teoriei generale a dezvoltării. Înaintea lui, nimeni nu a considerat contradicțiile din acest punct de vedere, iar acesta a fost un progres major. Ideea unei contradicții interne este încă una dintre cele mai importante realizări.

Această idee, care pare idealistă, are de fapt un înțeles rațional profund, deoarece prin prisma acestui lucru se poate ajunge la orice concepte de filosofie și știință naturală. Metoda dialectică ne permite să înțelegem înlocuirea conceptelor simple cu o dezvoltare mai complexă, spre acumularea și aprofundarea semnificațiilor. Astfel, în istorie, puteți prinde o mulțime de modele, vedeți viața socială ca un proces în evoluție.